Mârliţarii

Data: 2010-08-25
Sursa: PM

Mulţi dintre noi trăim tot mai des... în trecut. Li se întâmplă mai ales celor care au apucat şi zile mai bune în pescuit şi care, acum trebuie să se mulţumească din ce în ce mai mult cu amintiri, căci isprăvile prezente... Mulţi şi-au (ne-am) făcut-o cu propriile mâini, situaţia de acum fiind rezultatul a mulţi mulţi ani de lăcomie, prostie şi nesimţire.

Am fost recent în Deltă şi am văzut o mulţime de „ştiucari" (ghilimelele nu sunt întâmplătoare) cu bărci care mai de care mai fiţoase, înghesuindu-se într-o zonă de lac unde se prindeau mârliţe. Se pare că pe măsură ce „ciortaniada" - etapa pe republică avansează în bălţile private, „mârliţiada" tinde să devină sport naţional în Deltă. Cine-i de vină că ştiucile sunt „rara avis"? Câţi dintre mârliţarii de azi nu îşi amintesc cum, cu ani în urmă, au cărat ştiuci şi mârliţe (sângele apă nu se face!) de-a valma, chiar câte 40-50 pe zi, deşi 2-3 exemplare ar fi fost... prea de ajuns! dar la noi lăcomia şi fudulia... bat de departe omenia. Fiecare crede că nu-i mare pagubă dacă mai omoară şi el câteva mârliţe ca să se dea ştiucar. Odată, pe la începutul anilor ‘90 chiar un vajnic „apărător al naturii", angajatul ARBDD s-a întors la ponton cu 28!!!! de mârliţe şi bricege şi le-a etalat mândru în faţa asistenţei uimite de atâta iscusinţă pescărească. Nimeni nu i-a spus că-i un mitocan braconier!

Întâmplări ca aceasta sunt zilnic cu sutele, poate chiar cu miile în Deltă. Puneţi 5 mârliţe de cap de bison mioritic, înmulţiţi cu măcar 1.000 (una mie!) şi cu 3... zile de uichend şi veţi afla cu stupoare (sau nu?!) că măcar 15.000 mârliţe părăsesc lumea celor vii în fiecare uichend din sezon numai în Deltă. Cât mai poate să suporte natura? Cât va mai rezista turismul „pentru pescuit" din Delta... fără peşte?! Localnicii, primii apărători ai Deltei, implicit ai orpriilor interese, sunt uneori în capul mesei la festivalul braconajului, căci reţinerea mârliţelor este BRACONAJ! Dimineaţa când vă uitaţi în oglindă, gândiţi-vă bine dacă sunteţi... ori aveţi vreun prieten mârliţar? Poate sunteţi recuperabili!

În aceeaşi situaţie sunt moacele de somn şi „ciopicii" (puii) de şalău. Şi în cazul lor justificarea este... că sunt gustoşi. Nu trebuie să vă mire că „sportivii" se dedau la asemenea măceluri. Tarabele din hala de peşte şi chiar din supermerketuri cu nume pompoase „put" de peştişori sub măsură.