Şi nu orice ştiuci, ci exemplare superbe, sănătoase, obişnuite cu curentul rapid al râului, bune luptătoare, care încearcă fără nici o jenă să îţi fure lipanul de 40 cm cu care eşti în dril. Nu pot încheia fără a spune că pe toate râurile erau amenajate locuri de popas, locuri de grătar, refugii. Toate erau deschise, accesibile oriciu. Aproape în fiecare loc erau pregătite lemne de foc, tăiate şi aranjate. Un bătrân suedez îmi povestea că pescuieşte şi el, dar nu ca noi. El merge cu soţia, ea prinde focul, el prinde cei 2-3 peşti pe care îi pot mânca, îi prăjesc şi gata. Nu pescuieşte mai mult decât are nevoie pentru hrană. Din păcate cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie aşa cum ar trebui frumuseţea şi pacea acelor locuri. Voi lăsa aşadar pozele să spună mai multe. L.V.
| Actualitate - Legislatie | Aparitii editoriale | Emisiuni Radio/TV | Evenimente/Concursuri | Vanzari/Cumparari |